Nu există probe relevante care să confirme existența teroriștilor în decembrie 1989, este concluzia rechizitoriului publicat marți de Parchetul General în dosarul Revoluției. Documentul confirmă însă cealaltă opinie: aceea a declanșării unei vaste și complexe operațiuni militare de inducere în eroare, „unică în istoria națională”. Aceste rânduri ar trebui să încheie, după 32 de ani, una din cele mai ample manipulări puse la cale vreodată în România – diversiunea “teroriștilor” prin care noua conducere de la București, compusă din oamenii Moscovei, și-a legitimat la acea vreme preluarea puterii, scrie Ziaristii.com.

Versiunea regimului Iliescu, instalat în decembrie 1989 după căderea lui Ceaușescu, a fost aceea că teroriști fideli dictatorului și mercenari arabi au opus rezistență, fiind nevoie de apariția rapidă a unui grup de oameni „experimentați” care să gestioneze situația.

Teza „teroriștilor” a justificat, de asemenea, nu doar preluarea puterii de către politrucul bolșevic Ion Iliescu și echipa sa de nomenclaturiști pro-moscoviți ai Partidului Comunist, ci și măcelul soldat cu 857 de morți și peste 3.000 de răniți, începând din după-amiaza de 22 decembrie, după fuga lui Ceaușescu.

Varianta „teroriștilor” a fost viziunea oficială a statului român vreme de trei decenii, în ciuda faptului că dovezile privind falsitatea narativului au apărut încă din primăvara lui 1990.

În acel moment, noua putere – comuniștii regrupați într-un nou partid, FSN (actualul PSD) – a pretins că opoziția democratică și societatea civilă care contestau existența teroriștilor ar fi, de fapt, geloase pe aura lui Iliescu și a „revoluționarilor” din jurul său: Petre Roman, Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu etc.

Rechizitoriul dosarului Revoluției, făcut public marți pe pagina de internet a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, lasă fără temei această teză, arătând și cauzele reale ale masacrului început pe 22 decembrie 1989: o manipulare și o înscenare puse la cale cu scopul de a justifica preluarea puterii de către Iliescu și noua echipă.

Procurorii nu menționează în clar cine a organizat această operațiune, pe care o numesc „unică în istoria națională”. Dar cum Armata era, în acel moment, trecută de partea Revoluției, iar Securitatea era paralizată, nu mai rămâne decât varianta unei intervenții externe profesioniste. Țara în a cărei influență se afla atunci România era Uniunea Sovietică. Deloc întâmplător, cei aduși la putere pe valul diversiunilor creat prin „acțiunea militară deosebit de complexă” au fost tocmai un grup de filo-ruși, agenți GRU și vechi activiști din garda stalinistă a partidului comunist.

„Nu există probe relevante ale existenţei teroriştilor în decembrie 1989”

Volumul 1 al rechizitoriului publicat de Parchet are 345 de pagini. După ce au analizat probele, procurorii au concluzionat:

„Prin coroborare cu celelalte probe ale dosarului, concluzia este aceeaşi. După 22 decembrie 1989 – orele 16,00, focul fratricid a cauzat survenirea de decese şi răniri.

Nu există probe apte să demonstreze că în intervalul 22-30 decembrie 1989 au existat terorişti sau orice altă forţă care să desfăşoare acţiuni ostile revoluţiei şi revoluţionarilor. Analiza tuturor declaraţiilor martorilor şi persoanelor vătămate (mii de declaraţii) referitoare la intervalul 22-30 decembrie 1989 relevă că mulţi dintre cei audiaţi (militari şi civili) au relatat că în acest interval de timp au luptat, sub o formă sau alta, cu «teroriştii».

Cu toate acestea, analiza în mod logic şi loial a întregului probator al dosarului relevă că, sub imperiul psihozei securist-teroriste, aceste persoane au apreciat în mod viciat situaţiile concrete în care s-au aflat.

Realitatea este că nu există probe relevante ale existenţei teroriştilor în decembrie 1989.”

„A fost declanșată cu intenție o amplă, sistematică și deosebit de complexă acțiune militară de inducere în eroare, unică în istoria națională”

Încă din primele pagini se arată că a fost vorba despre două părți distincte ale Revoluției:

a) 16-22 decembrie, când regimul Ceaușescu a organizat o represiune reală, încercând să înnăbușe violent protestele populare și revendicările oamenilor;

b) după 22 decembrie, ora 12.06, momentul fugii lui Ceaușescu de pe acoperișul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, socotit de procurori sfârșitul efectiv al dictaturii comuniste în țara noastră. Din după-amiaza aceleiași zile „a fost declanșată cu intenție o amplă, sistematică și deosebit de complexă acțiune militară de inducere în eroare, unică în istoria națională, cauză de survenire a unui număr foarte mare de decese, răniri de persoane, suferințe psihice, lipsiri grave de libertate”, arată procurorii.

Beneficiarii acestei „ample, sistematice și deosebit de complexe acțiuni militare” de manipulare au fost Ion Iliescu și ceilalți membri ai grupului, format din oamenii Moscovei, care a fost instalat la putere în acel moment.

Rechizitoriul Parchetului General:

„Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect cercetarea faptelor săvârşite în contextul Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi a circumstanţelor care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a multor persoane, vătămări psihice grave, pe întregul teritoriu al României, privindu-i pe inculpaţii

– Iliescu Ion, fost preşedinte al României, cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii contra umanităţii, prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k din Codul penal, cu aplicarea art.5 Cp.,

– Voiculescu Voican Gelu, fost viceprim-ministru al Guvernului României, cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii contra umanităţii, prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k din Codul penal, cu aplicarea art.5 Cp. și Gl. (Rtr.)

– Rus Iosif, fost comandant al Aviaţiei Militare, cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii contra umanităţii, prev. de art. 439 lit. a, g, i şi k din Codul penal, cu aplicarea art.5 Cp.,

EXPUN URMĂTOARELE:

Revoluţia Română din decembrie 1989 s-a caracterizat printr-o succesiune de justificate proteste populare, revendicări de natură socială şi politică, lupte de stradă, demonstraţii cu caracter de masă, represiuni armate violente, care au debutat la Timişoara în ziua de 16 decembrie 1989, apoi au continuat în Bucureşti şi alte oraşe ale României începând cu după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, culminând cu părăsirea sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR) de către cuplul prezidenţial Ceauşescu Nicolae şi Elena, la data de 22 decembrie 1989 (orele 12.06), moment ce a însemnat pierderea prerogativelor puterii de stat de către aceştia şi sfârşitul dictaturii comuniste în ţara noastră.

Ulterior, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, pe întregul teritoriu al României, a fost declanşată, cu intenție, o amplă, sistematică şi deosebit de complexă acţiune militară de inducere în eroare, unică în istoria naţională, cauză de survenire a unui număr foarte mare de decese, răniri de persoane, suferinţe psihice, lipsiri grave de libertate.

Este foarte important de subliniat că împrejurările care au dus la survenirea, în decembrie 1989, a numeroaselor decese și răniri de persoane, au constituit, în timp, obiectul cercetării în numeroase dosare penale instrumentate de parchetele militare.

Activitatea de cercetare s-a declanşat chiar în ziua de 22.12.1989, când au fost efectuate primele cercetări în legătură cu decesul ministrului apărării, generalul Vasile Milea.
Ulterior, urmare situaţiilor complexe generate de evenimentele care s-au succedat în întreaga ţară cu un dinamism fără precedent, activitatea de cercetare a fost extinsă în toate zonele şi localităţile României în care s-a înregistrat uciderea sau rănirea prin împuşcare a unor persoane, respectiv reţinerea unor participanţi la demonstraţiile anticomuniste sau distrugerea în parte sau în totalitate a unor imobile“.

Întregul dosar poate fi lecturat de cititorii Expresmedia.ro direct de la sursă, site-ul Ministerului Public.