Un militar al batalionului 16 separat de infanterie motorizată, având indicativul „Vikingul”, a depus o mărturie incredibilă despre un episod de coșmar pe care l-a trăit pe front, împreună cu camarazii săi de arme, în bătălia pentru localitatea Lukașovka din regiunea Cernigov, scrie Ziaristii.com.

La începutul lunii martie, 9 militari ucraineni, printre care se număra și „Vikingul”, au fost capturați de forțele de ocupație ruse și ulterior torturați. Pe traseu, în timp ce erau duși spre punctul inamic de comandă pe post de trofeu pentru comandantul brigăzii, transportorul blindat pe care se aflau a trecut peste două mine. A urmat o explozie infernală.

Putiniștii au ars de vii în interiorul blindatului (MT-LB), în vreme ce prizonierii, aflați pe vehiculul de luptă, au scăpat cu viață din acea situație critică, dar s-au ales cu răni grave.

„Vikingul” a zburat pur și simplu de pe mașinăria distrusă. E un miracol că a supraviețuit, dat fiind că era legat de mâini și picioare și avea un laț prins în jurul gâtului.

După cum mărturisește, barba l-a salvat de la sufocare, dar l-au ajutat și colegii lui. Aceștia l-au scos repede din prinsoare, apoi au fugit cu toții desculți, unii fără haine pe ei, pe câmpiile arate.

Salvarea a venit chiar de la „Viking”: acesta și-a sunat compatrioții de pe un telefon mobil, nedepistat la perchezițiile făcute inițial de invadatori.

Războinicul ucrainean și-a spus povestea cutremurătoare într-un interviu acordat jurnalistului și expertului militar Iuri Butusov, redactor-șef al site-ului Censor.net: „Am așteptat să vină întunericul. Am scăpat de-acolo după 12 ore. Am fost norocoși, pentru că ei (rușii – n. red.) nu au găsit telefonul pe care-l ascunsesem dinainte”.

Astfel, toți cei 9 militari capturați au reușit să ajungă în satul Buda, unde fuseseră cantonați ceilalți apărători din Forțele Armate ale Ucrainei.

„Au venit civilii pe două părți frontale în două mașini, au luat cu ei special și copiii ca să distragă atenția” 

Militarul evadat: Indicativul meu este Viking. Servesc în batalionul 16 separat de infanterie motorizată.

Iuri Butusov: Vă rog să-mi spuneți despre primele lupte care s-au dat pentru Lukașovka, în urma cărora, după câteva zile, s-a produs a doua voastră „naștere”, pe 9 martie. Cum a fost?

Militarul evadat: Am fost aduși pe data de 6 martie. Zona n-a fost explorată, dar, bineînțeles, am observat în mod corespunzător că acolo exista o tehnică, și-au fortificat pozițiile, au primit o misiune de luptă. O zi mai târziu, pentru noi au început să apară primele surprize. Au venit civilii pe două părți frontale, în două mașini, au luat cu ei special și copiii ca să distragă atenția. De îndată ce au dispărut din orizont, în direcția punctului nostru de staționare, au început să ne acopere cu Smerch-urile (lansatoare multiple de rachete – n. red.) din partea inamicului. Cu fiecare zi scursă, artileria a lovit din ce în ce mai puternic și, iată, pe 9 martie, la 7.20, am avut un incident. În ce a constat el? Postul meu avansat era situat în acel câmp deschis, inamicul era în față, inamicul și-a găsit o poziție foarte convenabilă, mai ales că acolo se aflau tancuri și li se vedea doar botul. Și ei au început să iasă în mod operativ în direcția flancului stâng și al celui drept cu șase coloane separate. În componența acestor coloane au fost, după numărătoarea mea, 27 de tancuri. Ne-au ocolit din stânga cu trei coloane, din dreapta cu alte trei coloane, iar una a rămas în vârf, a scanat tot perimetrul acelui sat. Am decis să mă îndrept spre flancul drept, deoarece cel din stânga era tăiat complet, am trecut printr-un hambar de legume, am găsit acolo o groapă situată la o altitudine de 200 de metri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.