2014 – Ucraina – Kiev – Euromaidan – Europa a fost martoră unor lupte de stradă cum nu mai cunoscuse de mai bine de zeci de ani. Centrul unei mari capitale europene devenise câmp de bătălie. Cum s-a ajuns în acea situație?

Tot ceea ce se întâmplă acum în Ucraina are un sigur cuvânt: Ianukovici. Dat jos de Revolutia Portocalie dupa controversatele alegeri din 2004, Victor Ianukovici a ramas un politician extrem de popular in partea de est si de sud a Ucrainei, unde optiunile sunt mai degraba de stanga si pro-ruse, spre deosebire de regiunile din nord si vest, a caror tedinta este pro-europeana. In 2010, cu ajutorul primit din partea rușilor, a reusit sa fie ales iar presedinte.

Agenda lui Ianukovici a devenit clara dupa preluarea puterii: apropierea de Rusia, eliminarea opozitiei – contra-candidata sa, Iulia Timosenko, a ajuns dupa gratii – si limitarea democratiei prin revizuirea Constitutiei.

In noiembrie 2013, toate acestea au culminat cu suspendarea acordului de asociere al Ucrainei cu Uniunea Europeana, un semn clar al reorientarii spre Rusia. Aceasta a fost scânteia care a declanșat protestele din 2013-2014 și câțiva ani mai târziu, invadarea Ucrainei.

Euromaidan

Pe 21 noiembrie 2013 protestele au inceput modest, atunci cand in jur de 2.000 de oameni s-au adunat in Piata Indepentei din Kiev. O manifestatie pasnica impotriva suspendarii acordului de asociere cu UE s-a transformat insa curand intr-un protest de masa dupa ce protestatarilor li s-a alaturat Vitali Kliciko. Proteste similare au izbucnit in alte orase mari din Ucraina. Miscarea a primit si un nume, de la hashtag-ul folosit pe Facebook si Twitter. “Euromaidan” – “Maidan” inseamna “Piata” si se refera la Piata Independentei, unde au inceput protestele.

O saptamana mai tarziu, fortele speciale anti-manifestatii ale politiei ucrainene. Berkut, i-au imprastiat pe protestatarii din Kiev folosind gaze lacrimogene si bastoane de cauciuc. In acelasi timp, in restul tarii Euromaidanele erau anihilate de fortele de ordine, Presedintele Ianukovici parea castigator, chiar daca opinia publica critica dur reprimarea violenta a protestelor.

Ciocnirile din urmatoarele zile au culminat cu o adevarata batalie intre mii de protestatari si polisti pe 11 ianuarie 2014. Explozia de violenta nu a descurajat insa niciuna dintre tabere; numarul protestatarilor a continuat sa creasca, pana cand pe Euromaidan nu a mai ramas loc pentru niciun cort nou, in vreme ce presedintele Ianukovici a apelat la sprijinul economic al Rusiei, pentru a le demonstra adversarilor sai ca aceasta ofera o alternativa la fel de viabila ca Uniunea Europeana. In replica, protestele s-au extins si in Rada, parlamentul ucrainean, unde opozitia a incercat sa blocheze orice acord cu Rusia.

Pe 16 ianuarie 2014, Parlamentul a votat, in conditii controversate, o serie de legi anti-proteste care limitau drastic libertatea de exprimare si ii condamnau la 10 ani de inchisoare pe manifestanti. Blamate atat de liderii UE, cat si de guvernul american, legile au dus la un mars al protestatarilor asupra parlamentului. Dupa cinci zile de lupte soldate cu morti si cu peste 1.000 de raniti, fortele de ordine au invins, manifestantii fiind respinsi inapoi pe Euromaidan.

Pe 18 februarie 2014, un mars de protest indreptat spre Parlament, unde urma sa se discute modificarea Constitutiei, s-a transformat intr-o batalie intre manifestanti si fortele de ordine. De o parte s-au aruncat pietre si cocktail-uri Molotov, de cealalta s-a tras cu munitie de razboi. In acea seara, Berkut a incercat sa disperseze Euromaidanul printr-un exces de forta. Dar, desi centrul Kievului s-a transformat pentru cateva ore intr-o mare de flacari, protestatarii au rezistat. Batalia s-a extins si in alte orase: in Liov, institutiile publice au fost luate cu asalt, in Ternopil cladirea politiei a fost incendiata iar in Lutk chiar guvernatorul regiunii a cazut in mainile protestatarilor.

La 22 februarie 2014, președintele Ianukovici a părăsit capitala Kiev pentru a participa la un congres pro-rus la Harkov. Într-un discurs preînregistrat, difuzat prin mijloacele de informare în masă, acesta afirma că nu intenționa să demisioneze. Totuși, Ianukovici nu a mai apărut la congresul de la Harkov, în timp ce în presă apăreau deja relatări despre faptul că ar fi fugit într-o direcție necunoscută, cel mai probabil Rusia, Belarus sau chiar Emiratele Arabe Unite.

Protestatarii au învins, Ianukovici a fugit în Rusia

Protestatarii au învins, iar Ianukovici a fugit în Rusia. Acesta a fost acuzat de trădare, complicitate într-un război împotriva Ucrainei şi acţiuni premeditate în vederea modificării frontierei Ucrainei.

Fostul președinte a fost condamnat de către un tribunal din Kiev, la 13 ani de închisoare, procesul desfășurându-se în absența acuzatului care se afla în continuare în Rusia sub protecţia autorităţilor de la Moscova.

Deși Ianukovici a negat mereu acuzaţiile formulate împotriva sa, procurorul general al Ucrainei, Iuri Luţenko, l-a acuzat pe fostul președinte ucrainean că i-ar fi scris președintelui rus Vladimir Putin să trimită trupe în Ucraina.

Rusia a respins mai multe solicitări din partea Ucrainei pentru extrădarea lui Ianukovici. Când devenise evident că acesta din urmă va pierde puterea, serviciile secrete ruse au reuşit să-l scoată din Ucraina pe 22 februarie 2014 şi ulterior el a primit azil în Rusia.

AICI puteți găsi peste 13.000 de imagini din timpul protestelor din Kiev

Un an mai târziu, Rusia anexa Crimeea și aveau loc primele ciocniri din regiunile separatiste Donbass și Lugansk.

Iarna în flăcări – lupta Ucrainei pentru libertate

Pentru a înțelege mai bine aspirațiile pentru libertate și democrație a vecinilor noștri din Ucraina, vă recomandăm să urmăriți pe Netflix filmul documentar ”Iarna în flăcări – lupta Ucrainei pentru libertate”.

Acest film documentar din 2015 despre protestele Euromaidan din Ucraina este o producție de Netflix.

ATENȚIE! Imagini cu un puternic impact emoțional

8 ani mai târziu de la protestele din Kiev, Putin ia decizia barbară de a invada Ucraina. Multă lume afirmă că Euromaidan a fost momentul care a produs declicul în capul dictatorului de la Kremlin.

În toți acești ani, Moscova a născocit planul de invadare a Ucrainei. Euromaidan a fost o umilință cruntă pentru regimul Putin.

Acum că vă întrebați de ce nu îi suportă Putin pe ucraineni, motivul este lesne de înțeles. Vecinii noștri și-au dorit mereu să facă parte din rândul țărilor civilizate și democratice, iar Rusia nu se află pe această listă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.