Postul naţional de televiziune, TVR, a difuzat, la începutul lunii iunie, o emisiune în care a spălat public Securitatea comunistă prin intervenţiile telefonice ale unor femei care susţin că au lucrat în sistem, iar ”sistemul şi uniforma militară” sunt lăudate şi puse în prim plan de acestea, scrie G4Media.ro.
Emisiunea, intitulată Adevăruri despre trecut: Femei în securitate. Raport asupra banalităţii răului a fost realizată de Raluca Bibiri (realizator), Raluca Rogojină (producător), Lucia Zamfir (redactor documentarist) şi Bogdan Onea (şef producţie). Emisiunea respectivă a fost difuzată pe data pe 7 iunie, la patru zile după ce G4Media a publicat integral proiectele de legi privind securitatea naţională, care sporesc semnificativ puterile serviciilor secrete. Proiectele de legi au fost criticate pe motiv că fac din servicii, din SRI şi SIE, prin puterile şi imunităţile date, o instituţie mai puternică decât fosta Securitate comunistă.
Tonul general al emisiunii este whataboutismul prin care perioada anilor 80 este pusă într-o lumină pozitivă doar pentru că deceniile anterioare au fost şi mai abuzive şi represive. Însăşi vocea narativă din partea TVR pune sub semnul întrebării brutalitatea Securităţii din perioada respectivă şi se întreabă dacă nu cumva erau cazuri izolate. În emisiune apare şi Ion Iliescu, de trei ori, fără niciun sens, vorbind despre securitatea europeană, într-un simpozion din 1969, scrie sursa citată.
Pe tot parcursul emisiunii, nu se vorbeşte direct, asumat şi ferm despre crimele şi torturile îngrozitoare ale Securităţii, iar singurele ”drepturi la replică” cu privire la faptele abominabile ale sistemului sunt nişte fragmente de text dintr-un cercetător CNSAS care nu sunt redate audio, ci doar afişate câteva secunde pe fundal. Cel mai mare spaţiu din emisiunea de 48 de minute este ocupat de cele trei femei din fosta Securitate care îndulcesc la maximum activitatea Securităţii.
Una dintre ele, de exemplu, spune că în meseria ei a colaborat ”cu oameni de bună credinţă” şi explică faptul că ”nimeni nu obliga pe nimeni, ci conta foarte mult capacitatea ta de a convinge”. După această replică, vocea narativă nu intervine să adauge informaţii despre torturile Securităţii şi repercusiunile asupra oamenilor care refuzau să colaboreze.
Femeia mai spune că ”relaţiile erau obligatoriu bune” cu oamenii chemaţi să colaboreze şi că nu exista ”şantaj”.
O altă femeie din fosta Securitate prezintă sistemul ca pe unul pozitiv, cu ”oameni minunaţi”. Spre exemplu, femeia povesteşte cum nu voia să audă de Securitate când tatăl său, cadru militar, i-a propus să intre în sistem, invocând prejudecăţi pe care le avea despre activitatea acesteia. Dar când a ajuns acolo, a întâlnit ”oameni absolut minunaţi”.
