De ceva timp, prin rețelele de socializarea și presa deținută de foști turnători ai Securității ori foști condamnați penal, circulă intens marota „UE a dat directive să-i oblige pe români să mănânce insecte, greieri, gândaci și lăcuste, interzicându-le carnea de porc și pe cea de vacă”. Scârboase minciuni!

Cu gura plină de propagandă RoExit și cu un ochi întredeschis spre „Maica Rusie”, George Simion, liderul partidului naționalist-filetist AUR, se folosește politic de propria nuntă și lansează o declarație penibilă împotriva UE: „Să mănânce ei gândaci! La nuntă vom mânca porc! Nu s-a semnat cu UE că trebuie să mâncăm gândaci, că trebuie să renunțăm la curentul electric și să ne implicăm în războiul din Ucraina!”.

Totuși, să-i aducă aminte cineva lui Simion că cel mai utilizat colorant alimentar din lume este făcut din…? Exact! Ați ghicit! Cel mai utilizat colorant alimentar este făcut din gândaci.

Deşi majoritatea coloranţilor folosiţi în industria alimentară sunt de origine sintetică, există şi producători care au trecut la „faza eco” folosind pentru a da culoare produselor substanţe extrase din „cămara” naturii.

Chiar dacă această reorientare este de aplaudat (ştiute fiind efectele negative provocate metabolismului uman de către coloranţii alimentari sintetici), trebuie ştiut că majoritatea firmelor care folosesc coloranţi naturali în produsele lor caută, evident, cea mai ieftină variantă, iar uneori asta duce la soluţii care unora le-ar cam putea întoarce stomacul pe dos.

Interesant este că pe etichete nu se specifică niciunde că este vorba de un produs care are la bază resturilor unor insecte. Denumirile sub care apare sunt carmin (cel mai des folosit) coşenilă, carmine, acid carminic, E120 şi roşu natural 4. Produsul este conţinut la scară largă de produse alimentare uzuale: salam, parizer, cârnaţi, pateu, iaurt, îngheţată, suc şi multe altele.

Spre exemplu, în peste 50% din preparatele din carne comercializate la nivel mondial colorantul de bază este carminul, un produs de un roşu strălucitor produs din… gândaci (se numesc coşenilă sau coşenilă poloneză) uscaţi şi  zdrobiţi.

Carminul se regăseşte şi în sute de mărci de produse cosmetice, în special în rujuri, fiind preferat mai ales deoarece produsul cosmetic poate fi prezentat publicului în strategia de marketing ca fiind ecologic. Totuşi. pe etichete şi în campaniile publicitare nu se specifică nicăieri că vopseaua este făcută din gândaci, toţi producătorii preferând denumirile comerciale ale produsului: E120, coşenilă, acid carminic, carmin, carmine şi roşu natural 4.

Este interesant de reţinut că deşi în principal este o vopsea roşie, carminul se găseşte, în diferite gramaje şi amestecuri,  în multe alimente care sunt roz sau violet.

Potrivit clasificării întocmite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de Agenţia Mondială a Alimentelor, produsul amintit este considerat un aditiv alimentar natural. Culoarea roşie provine de la acidul carminic pe care gândacul îl produce pentru a  se proteja împotriva altor insecte.

Pentru a obţine produsul final, această soluţie de acid carminic este apoi tratată în laborator cu substanţe pe bază de aluminiu. Aproximativ 70.000 insecte sunt necesare pentru a face 250 de grame de carmin pur, însă acesta se găseşte la comercializare în amestec cu substanţe de „suport”, în special amidon, pentru că este foarte greu de dozat în stare pură.

Insulele Canare şi Peru sunt cele două regiuni principale unde insectele sunt cultivate pur şi simplu în ferme specializate, Peru fiind cel mai mare producător.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.