O amplă investigaţie publicată de Rfel.org pune într-o lumină nouă trecutul lui Vladimir Putin. Numele lui apare într-o poveste reală cu cocaină, gangsteri şi escrocherii, în care ar fi fost implicate personaje de rang înalt, scrie Epochtimes-romania.com.

Potrivit investigaţiei, în februarie 1993, în Sankt Petersburg a fost descoperită cea mai mare captură de cocaină din istoria Rusiei – peste o tonă metrică de praf alb, în valoare de peste 100 de milioane de dolari – ascunsă în cutii de conserve de carne de vită, care fuseseră expediate din Columbia şi introduse ilegal în Rusia pe cale rutieră prin Finlanda.

Omul ai cărui agenţi de securitate au confiscat drogurile a fost Viktor Cerkesov, cunoscut în perioada sovietică drept un anchetator KGB fără milă. Era, de asemenea, un confident al lui Vladimir Putin, şi el absolvent al KGB, care la vremea respectivă ocupa funcţia de viceprimar al oraşului Sankt Petersburg.

La o conferinţă de presă ulterioară, Cerkesov a declarat că arestarile ce urmau să aibă loc în urma capturii vor duce la un proces penal de profil înalt al mai multor suspecţi şi că această cocaină confiscată va fi refolosită pentru uz medical.

Dar niciun proces nu s-a materializat vreodată în Rusia. Biroul lui Cerkesov a întrerupt ancheta şapte luni mai târziu, spunând că principalii suspecţi au fugit din ţară.

După proape trei decenii rămâne, de asemenea, neclar ce anume au făcut oficialii cu cele 1 092 de kilograme de cocaină columbiană, al cărei traseu fusese urmărit de autorităţile din mai multe ţări, inclusiv Germania şi Israel, care, în cele din urmă, a condamnat mai mulţi dintre cetăţenii săi pentru trafic de narcotice în legătură cu transportul ilicit.

O publicaţie condusă de soţia lui Cerkesov a afirmat ulterior că aceasta a fost trimisă la o unitate pentru a produce medicamente din ea. Însă autorul articolului a recunoscut că a fost legat la ochi şi a declarat că nu a văzut efectiv cocaina.

Captura de cocaină şi misterul drogurilor dispărute au fost de atunci subiectul unor investigaţii jurnalistice şi al multor speculaţii.

Un celebru şef al crimei organizate din Sankt Petersburg a afirmat că un oficial al poliţiei locale, pe care Putin l-a numit ulterior într-o funcţie federală de rang înalt, a discutat despre preluarea custodiei drogurilor confiscate. Iar în 2015, un dezertor al KGB a afirmat că Putin însuşi a fost implicat în contrabanda cu droguri.

Niciuna dintre aceste afirmaţii nu a fost vreodată dovedită. Dar o nouă investigaţie realizată de Current Time şi Serviciul rusesc al RFE/RL a scos la iveală dovezi care indică multiple legături între persoanele implicate în cazul de contrabandă cu cocaină din 1993 şi primăria din Sankt Petersburg, unde viceprimarul Putin conducea la acea vreme Comitetul pentru Relaţii Externe.

Două persoane direct legate de ancheta israeliană privind schema de contrabandă – un israelian care a fost condamnat pentru rolul său şi un martor – au fost intervievate de Serviciul în limba rusă al RFE/RL şi Current Time, reţeaua în limba rusă condusă de RFE/RL în cooperare cu VOA. De asemenea, reporterii au analizat dosare de investigaţie israeliene, documente ale poliţiei ruse, precum şi arhive video şi ale publicaţiilor. Constatările lor includ:

Condamnatul israelian spune că documentele pe care le-a livrat pentru transportul de cocaină au indicat ca destinatar un organism de supraveghere a sănătăţii publice al guvernului din Sankt Petersburg şi că un angajat al biroului primarului a acţionat ca intermediar.

Un martor în acest caz a declarat reporterilor că omul de afaceri arestat s-a întâlnit cu şeful lui Putin, primarul din Sankt Petersburg, Anatoli Sobceak.

Un anchetator de rang înalt a declarat că traficanţii de cocaină erau legaţi de un caz separat de contrabandă, în care a fost condamnat colegul viceprimarului lui Putin.

Cerkesov a rămas un apropiat al lui Putin, care l-a numit ofiţer de top al Rusiei pentru combaterea narcoticelor în 2003, după ce a fost timp de trei ani trimisul preşedintelui rus în Districtul Federal de Nord-Vest. Cerkesov nu a mai deţinut o funcţie guvernamentală din 2010.

Nici Cerkesov, nici Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB), unde a fost adjunctul principal în timpul mandatului lui Putin ca director al FSB în 1998-1999, nu au răspuns la solicitările de comentarii pentru acest raport.

O comandă „oficială” de carne (cu cocaină)

Omul însărcinat să se ocupe de actele pentru transportul cocainei era Shemtov Michtavi, un infractor israelian de carieră, care acum îşi cere scuze pentru faptele sale.

Michtavi se afla în Olanda în toamna anului 1992, când un vechi prieten l-a căutat. Asociaţii israelieni ai prietenului înfiinţaseră operaţiuni în Columbia în cooperare cu faimosul cartel Cali, pe care autorităţile americane îl descriau la acea vreme ca fiind „cea mai puternică organizaţie de trafic de cocaină din lume”.

„Trebuia să primesc ceva de genul 4 sau 5 milioane de dolari”, a declarat Michtavi într-un interviu în exclusivitate la sfârşitul anului trecut în Yehud, un oraş situat la 15 kilometri est de Tel Aviv.

Cariera infracţională a lui Michtavi a început devreme. După ce părinţii săi au divorţat în anii 1960, el a început să fure împreună cu alţi delincvenţi minori din Tel Aviv. A fost arestat pentru prima oara la vârsta de 22 de ani, în 1974 si a petrecut 32 din cei 70 de ani ai sai în spatele gratiilor.

Michtavi a făcut mai multe afirmaţii despre operaţiunea cu cocaină din 1993, pentru care rămâne singura sursă. Dar reporterii au reuşit să confirme, cel puţin parţial, alte câteva cu surse independente.

Destinaţia finală a lotului de cocaină era Olanda, iar Michtavi era cel care trebuia să se ocupe de întocmirea documentaţiei pentru transport, conform declaraţiilor condamnatului şi a transcrierii interogatoriului său de către poliţia israeliană, pe care reporterii l-au analizat.

Ideea de a direcţiona drogurile prin Rusia, spune Michtavi, a venit de la complicele său israelian, Amos Sulami, care avea relaţii bune în Rusia. Deşi Rusia în sine nu era o piaţă majoră de cocaină la acea vreme, controalele sale de securitate laxe în urma prăbuşirii Uniunii Sovietice au fost considerate un punct de tranzit atractiv către Europa de Vest pentru cartelurile sud-americane.

Autorităţile din mai multe guverne, inclusiv din Israel şi Germania, monitorizaseră în secret transportul de cocaină în cadrul operaţiunii cunoscute sub numele de Operaţiunea Acapulco, iar autorităţile ruse au fost informate că transportul se îndrepta spre ele.

Dar orice speranţă de a urmări transportul până la destinaţia finală în Europa de Vest – şi de a descoperi organizatorii şi complicii pe întreaga rută – a dispărut efectiv atunci când agenţii de securitate ruşi au confiscat containerul la punctul de trecere Torfyanovka de la graniţa cu Finlanda, la 16 februarie 1993.

La conferinţa de presă de la Sankt Petersburg, o săptămână mai târziu, Cerkesov s-a aşezat la o masă pe care erau aşezate cutii de conserve de carne de vită marca Blony în care fusese introdusă cocaina.

De asemenea, pe masă se afla un pachet în formă de cărămidă – unul care nu ar fi încăput în interiorul unei conserve. Michtavi a spus că era una dintre „cărămizile” de cocaină pe care cartelul Cali le-a adăugat la transport ca şi cadou pentru contrabandişti.

„Ştiu că [au existat] câteva pachete”, a declarat în interviu Michtavi, care a publicat anul trecut o carte în limba ebraică despre rolul său în această afacere şi pe care o lansează acum în limba engleză.

Pe fondul prăbuşirii Uniunii Sovietice şi a consecinţelor sale, Sankt Petersburg s-a confruntat cu grave penurii de alimente, ceea ce a determinat primăria să caute diverse aranjamente pentru a umple golul. Printre acestea s-au numărat scandaloasele înţelegeri de troc încheiate de Comitetul pentru Relaţii Externe al oraşului, pe care Putin îl conducea, în care firme de mâna a doua au încasat milioane de dolari, în ciuda faptului că nu au fost livrate în schimb transporturi de alimente.

Michtavi spune că printre documentele pe care a ajutat să le obţină se numără şi unul în care se preciza că administraţia din Sankt-Petersburg, condusă de şeful lui Putin, primarul Anatoli Sobehak, a comandat transportul de carne de vită în conservă în care a fost trimisă cocaina.

Un avocat al cartelului din Cali, pe care Michtavi îl numea „doctorul”, dorea un permis pentru transport de la autorităţile sanitare ale oraşului. Michtavi spune că a obţinut actele necesare care legau transportul de autoritatea de supraveghere a sănătăţii din Sankt Petersburg, pe care el a numit-o „departamentul sanitar” – o versiune anglicizată a denumirii ruseşti „sanitarnaia slujba”.

„Puteţi vedea adresa [în documente]: Era către departamentul sanitar al primăriei [biroului] din Sankt Petersburg”, a declarat Michtavi în interviu.

RFE/RL nu a reuşit să verifice independent această afirmaţie. Dar un complice al lui Michtavi, condamnat ulterior în Israel, a povestit poliţiei despre un „doctor” şi despre un document menit să demonstreze „că cererea din Rusia pentru transportul de carne era legitimă”, potrivit unei transcrieri a interogatoriului analizate de reporteri.

Complicele, Yuval Shemesh, le-a spus anchetatorilor că nu a putut spune dacă „doctorul” a primit într-adevăr documentul, iar un raport din noiembrie 1993 din The Jerusalem Post a declarat că acel container a fost oprit deoarece nu avea „un certificat de sănătate care să acopere alimentele pe care trebuia să le transporte”.

Michtavi spune că acei contrabandişti au folosit doi intermediari în relaţia cu primăria din Sankt Petersburg. Primul a fost un membru al personalului despre care spune că era cunoscut contrabandiştilor sub pseudonimul „Roman Izikov”. Reporterii nu au putut găsi pe nimeni cu acest nume în bazele de date ruseşti.

Cel de-al doilea era un bărbat pe care, pe baza descrierii lui Michtavi, RFE/RL l-a putut identifica drept Vladimir Bahşiev. RFE/RL a obţinut în mod independent o poză cu capul lui Bahşiev şi i-a trimis-o lui Michtavi, alături de cele ale altor cinci persoane luate la întâmplare. Michtavi a identificat corect fotografia lui Bahşiev.

Michtavi a declarat că Bahşiev era prieten cu Şabtai Kalmanovici, un emigrant rus în Israel, pe care FBI l-a descris ca fiind un „asociat puternic” al unor figuri ale crimei organizate ruseşti şi despre care a spus că avea „legături cu foşti agenţi KGB şi cu oficiali guvernamentali de rang înalt din Rusia, Israel şi alte ţări din întreaga lume”.

Reporterii nu au putut confirma în mod independent legătura dintre Bahşiev şi Kalmanovici, care a fost împuşcat mortal într-un asasinat de tip gangster la Moscova în 2009. Dar Kalmanovici era un apropiat al lui Sobceak.

Kalmanovici a fost cel care a descoperit cadavrul lui Sobceak într-un hotel din Kaliningrad, exclava vestică a Rusiei, în februarie 2000, a declarat văduva lui Sobceak, Liudmila Narusova, într-un interviu acordat în 2012 ziarului rus Novaia gazeta. În interviu, Narusova a lăsat să se înţeleagă că are dovezi de crimă în cazul morţii soţului ei, care a fost atribuită oficial unui atac de cord.

RFE/RL nu a reuşit să stabilească dacă Bahşiev este încă în viaţă. Încercările de a lua legătura cu el şi cu o rudă la numerele de telefon asociate cu aceştia au fost fără succes.

Nu s-a dovedit niciodată că Putin sau mentorul său politic, Sobceak, ştiau ce conţinea de fapt lotul de carne de vită în conservă din Columbia. Dar Michtavi spune că el crede că Sobceak era la curent.

„Eu [nu] am dovezi în acest sens. Dar Anatoli Sobceak, el [ştia]. Ar trebui să primească nişte bani pentru asta”, a declarat el în interviul de la sfârşitul anului trecut. „Ca să vă spun sută la sută, nu pot fi sigur. Dar puteţi vedea adresa: Era la departamentul sanitar al primăriei [din] Sankt Petersburg”.

Narusova nu a răspuns la o solicitare de comentarii cu privire la cocaina de contrabandă sau la acuzaţia lui Michtavi.

Magnatul logistic şi primăria

La momentul capturii de cocaină, la o clădire distanţă de o filială a organismului de supraveghere a sănătăţii din Sankt Petersburg, despre care Michtavi a spus că figura în documentele de transport, funcţiona o companie de logistică fondată de un important om de afaceri israelian din oraş.

Compania se numea Eurodonat, iar proprietarul acesteia, Oscar Donat, îşi construise un portofoliu impresionant în oraş. Acesta înfiinţase un centru comercial în care se afla primul magazin de electronice Philips din Sankt Petersburg, prima companie de radiolocaţie şi un centru de vămuire numit Eurodonat Terminals.

Eurodonat Terminals a fost una dintre numeroasele companii înregistrate oficial de către comitetul pentru relaţii economice externe din Sankt Petersburg, Sobceak numindu-l pe Putin în fruntea acestuia în iunie 1991.

Centrul său vamal era, de asemenea, locul spre care se îndrepta containerul maritim cu cocaină ascunsă în conserve de carne de vită atunci când a fost confiscat de oamenii lui Cerkesov şi de poliţiştii de frontieră ruşi la 16 februarie 1993, potrivit unui raport al unui ziar de la acea vreme.

Legăturile lui Donat cu actorii puterii erau de necontestat. El vorbise public despre interacţiunile sale cu Sobceak în legătură cu operaţiunile sale de afaceri din al doilea oraş al Rusiei. Şi cu doar câteva luni înainte de dezintegrarea Uniunii Sovietice, Eurodonat Terminals înfiinţase chiar o firmă de securitate, numită Panther, împreună cu departamentul de poliţie din Sankt Petersburg şi cu un departament special al KGB-ului, potrivit înregistrărilor din baza de date a Camerei de Înregistrare din Sankt Petersburg, examinate de RFE/RL.

Unul dintre subordonaţii lui Cerkesov de la agenţia succesoare a KGB-ului, numită iniţial Ministerul Securităţii, Serghei Iakovlev, a declarat pentru The Jerusalem Post, în noiembrie 1993, că Donat a continuat să călătorească în Rusia după ce cocaina a fost confiscată şi că ministerul l-a interogat. Donat a afirmat că a cunoscut doi suspecţi care au fost arestaţi ulterior – dintre care unul a fost condamnat în Israel – dar „a negat orice legătură cu drogurile”, a declarat Iakovlev.

Donat a fost arestat în Israel în septembrie 1993 sub suspiciunea de a fi aranjat tranzacţii cu cocaină în Rusia şi a fost arestat preventiv de către un tribunal din Tel Aviv.

Numele lui Donat apare, de asemenea, în cererea de asistenţă juridică pe care Israelul a trimis-o autorităţilor finlandeze în septembrie 1993, identificându-l pe omul de afaceri ca fiind „suspect”.

RFE/RL a urmărit un martor citat în materialele israeliene din dosarul penal. Martorul Vasili Didenko fusese angajat ca şofer de unul dintre complicii pe care Israelul i-a condamnat în cele din urmă.

„Directorii companiei îl vizitau pe Donat la un hotel în fiecare zi. Îi aduceau valize pline cu bani. Chiar şi Sobceak îl vizita”, a declarat Didenko într-un interviu telefonic. „Toată lumea era de vânzare în acele zile. Donat nu avea doar o singură maşină, ci mai multe. Călătorea cu gărzi de corp. Poliţiştii îl protejau”.

În timp ce o instanţă israeliană i-a condamnat în cele din urmă pe Michtavi şi alte patru persoane în legătură cu cocaina de contrabandă, acuzaţiile împotriva lui Donat au fost în cele din urmă retrase din cauza lipsei de probe.

Acuzaţiile împotriva singurului suspect arestat de autorităţile ruse, Dmitri Seliuk, au fost, de asemenea, retrase. Seliuk, care a devenit între timp un cunoscut agent de fotbal, a fost unul dintre suspecţii pe care Donat a recunoscut că îi cunoştea, au declarat anchetatorii ruşi.

Cetăţean israelian de origine sovietică, Seliuk a fost acuzat că a încercat să mituiască un medic local pentru a elibera un certificat de sănătate pentru a asigura eliberarea transportului de carne în care era ascunsă cocaina, deşi a insistat că este nevinovat.

Michtavi a declarat reporterilor pentru acest reportaj că a transmis documente cu adrese – inclusiv cea a primăriei din Sankt Petersburg – legate de transportul de carne de vită la conservă intermediarului său cu biroul lui Sobceak, Vladimir Bahşiev, atunci când cei doi s-au întâlnit în Olanda.

Aceleaşi documente au ajuns în mâinile bărbatului – Seliuk – acuzat că a încercat să mituiască oficiali pentru a elibera transportul, a afirmat Michtavi, deşi a recunoscut că nu-şi aminteşte numele bărbatului din capul locului.

„Nu am fost niciodată implicat cu el şi nu îl cunosc, doar am citit în ziare”, a declarat în interviu Michtavi, care a spus că a aflat detalii despre confiscarea containerului de la prieteni în timp ce se ascundea în Olanda timp de câteva luni înainte de arestarea sa.

Contactat telefonic, Seliuk a refuzat să discute despre captura de cocaină din 1993 şi despre acuzaţiile care i se aduc.

„Nici măcar nu vreau să comentez aceste prostii”, a spus el.

Colegul lui Putin şi izotopul de contrabandă

Donat avea legătură cu viceprimarul din Sankt Petersburg, Lev Savenkov, un asociat direct al lui Putin şi Sobceak la primărie, care a fost implicat într-un caz separat de contrabandă pe care subordonatul lui Cerkesov l-a legat de operaţiunea cu cocaină din 1993.

Înainte de a se alătura lui Sobceak şi Putin la primărie în 1992, Savenkov a fost director general al centrului comercial Alisa, deţinut de Donat.

În octombrie 1993, cam în perioada în care Israelul aresta suspecţi în ancheta privind contrabanda cu cocaină, Savenkov a fost arestat într-un caz de contrabandă separat – şi bizar.

În luna septembrie a aceluiaşi an, un asociat al lui Savenkov a fost reţinut la acelaşi punct de trecere a frontierei finlandeze unde autorităţile ruse au confiscat cocaina cu şapte luni mai devreme. În torpedoul maşinii pe care o conducea, poliţiştii de frontieră au găsit câteva grame de ceea ce el a descris ca fiind izotopul osmiu-187.

Substanţa, s-a dovedit mai târziu, provenea de la Vladimir Petrik, un om de ştiinţă controversat, dar cu conexiuni bune, care a fost denunţat de mulţi membri ai comunităţii ştiinţifice din Rusia ca fiind un şarlatan.

Savenkov a fost acuzat de contrabandă, deşi nu era clar ce aplicaţii revoluţionare ar putea avea substanţa. În mod public, Savenkov a declarat că incidentul făcea parte dintr-un plan de promovare a substanţei în faţa unor potenţiali cumpărători străini pentru a strânge bani pentru bugetul oraşului Sankt Petersburg, sub umbrela unei „corporaţii” secrete care urma să fie înfiinţată împreună cu primăria.

Putin a coroborat relatarea lui Savenkov despre această „corporaţie” într-un interviu acordat în martie 1994 unui ziar local şi a spus că omul de ştiinţă – pe care Putin nu l-a numit, dar care, de fapt, era Petrik – era pregătit să lucreze pentru această entitate misterioasă.

În iunie 1997, un tribunal din Sankt Petersburg l-a condamnat pe Savenkov la cinci ani de închisoare după ce l-a condamnat în cazul de contrabandă cu osmiu şi într-un caz suplimentar de contrabandă cu caviar.

În anul următor, Serghei Iakovlev – unul dintre principalii anchetatori iniţiali care au lucrat sub comanda lui Cerkesov în cazul de contrabandă cu cocaină din 1993 – a făcut o legătură publică între cazul lui Savenkov şi cel al masivei capturi de droguri.

„Am ajuns la concluzia că aceiaşi indivizi care l-au ajutat pe Savenkov să facă contrabandă cu caviar şi osmium au participat la transportul ilegal al unei tone de cocaină pe teritoriul rusesc”, a declarat Iakovlev în 1998 la un program rusesc de crime reale.

Cu toate acestea, reporterii nu au putut găsi nicio înregistrare a vreunui caz penal ulterior sau a vreunei condamnări legate de această presupusă legătură infracţională.

Contactat telefonic, Savenkov a declarat că îl cunoştea pe Donat, dar a negat orice legătură cu operaţiunea de contrabandă cu cocaină.

O operaţiune întreruptă

După ce autorităţile ruse au confiscat tona de cocaină ascunsă în conservele de carne de vită, observatorii s-au întrebat dacă operaţiunea autorităţilor din mai multe ţări ar fi putut avea rezultate mai bune dacă nu s-ar fi încheiat în Rusia.

„A meritat să suflăm în propria noastră trompetă cu atâta fanfară… sau ar fi fost frumos să urmărim întregul lanţ de trecere a unui transport atât de mare de cocaină?”, a scris un editorialist rus la scurt timp după confiscare.

Proeminentul jurnalist de investigaţie belgian Alain Lallemand, care a urmărit îndeaproape cazul, a scris în 1995 că Rusia a confiscat cocaina „împotriva oricărei logici”.

Dacă alte guverne au fost iritate de mişcarea Rusiei, acestea nu au bombănit în mod public. La o conferinţă de presă comună la Moscova cu înalt oficiali americani şi germani, un oficial de rang înalt din cadrul Ministerului rus de Interne i-a mulţumit colegului său german, spunând că echipa sa a fost cea care a anunţat prima Rusia despre transportul de cocaină, iar oficialul german a continuat să sublinieze importanţa cooperării multilaterale în astfel de eforturi.

Însă Vasili Didenko, martorul rus în cazul penal israelian contactat de reporteri, a declarat că anchetatorii israelieni care l-au interogat i-au spus că au plănuit să urmărească transportul până la destinaţia finală.

„Dar, în loc să îl urmărească până la capăt, au arestat doar şase tipi sau cam aşa ceva”, a declarat Didenko într-un interviu telefonic.

O persoană catalogată drept „ofiţer de securitate rus” a depus, de asemenea, mărturie în procesul penal israelian, potrivit materialelor de caz analizate de RFE/RL. Dar înregistrările ofereau doar iniţialele sale, iar RFE/RL nu a putut stabili identitatea acestei persoane.

Într-un documentar din 1996, intitulat „A Man’s Job” (Munca unui om), care laudă activitatea FSB – şi care îi atribuie lui Putin ideea filmului – anchetatorul principal al FSB, Serghei Iakovlev, laudă munca depusă de Rusia în cazul cocainei, spunând că a predat Israelului „o cantitate mare de materiale de caz”.

„Totul s-a reflectat în sentinţele pronunţate în Israel”, a declarat Iakovlev.

Gangsteri, poliţie şi o „operaţiune delicată

Ce s-a întâmplat mai exact cu tona de cocaină a cartelului Cali ascunsă în cutii de conserve de carne de vită după ce Rusia a confiscat-o?

Pe când Cerkesov, de care Putin a declarat public că era apropiat, a declarat după captură că va fi reutilizată pentru uz medical, subordonatul său Iakovlev nu s-a exprimat clar într-un interviu acordat nouă luni mai târziu.

„Nu ştim ce vom face cu toată cocaina”, a declarat Iakovlev, citat de The Jerusalem Post. „Poate că o vom da unui spital”.

Potrivit unui cap al crimei ruseşti, oficialii şi gangsterii puneau la cale planuri de a se îmbogăţi din veniturile obţinute din cocaină.

Într-un interviu acordat în 2016 din închisoare, unde ispăşeşte o pedeapsă de 25 de ani pentru rolul său de şef al celebrului grup infracţional Tambov, Vladimir Kumarin a declarat că a fost abordat de un oficial al poliţiei din Sankt Petersburg, pe nume Nikolai Aulov, în 1992 sau 1993, pentru a discuta despre transportul de cocaină confiscat la graniţa finlandeză.

„Din câte am înţeles, el îmi dădea de înţeles că ar trebui să iau drogurile sub control, argumentând că oricine le ia sub control va primi bani mulţi. Cei care obţin bani mulţi vor deveni puternici şi ne vor ucide sau ne vor întemniţa, ceea ce s-a şi întâmplat. Totul s-a adeverit”, a declarat în interviu Kumarin, cunoscut ca „guvernatorul de noapte” al Sankt Petersburgului în anii ’90, datorită influenţei sale enorme în crima organizată şi în politică.

La acea vreme, Aulov era specialist în crimă organizată în cadrul poliţiei din Sankt Petersburg. În 2006, Putin – aflat atunci la al doilea mandat de preşedinte – l-a numit şef al Direcţiei Ministerului de Interne din Districtul Federal de Nord-Vest, cel mai înalt oficial al poliţiei pentru o regiune mare care include Sankt Petersburg.

În 2016, autorităţile spaniole au emis un mandat internaţional de arestare pe numele lui Aulov, la acea vreme adjunct al şefului agenţiei federale ruse de combatere a traficului de droguri, din cauza legăturilor sale demonstrate cu liderul bandei ruseşti Ghennadi Petrov. Agenţia lui Aulov a negat acuzaţiile.

Deşi autorităţile ruse au lăudat în mod public confiscarea unui lot atât de mare de cocaină şi au informat presa despre evoluţia anchetei, reporterii nu au reuşit să găsească nicio înregistrare a conferinţelor de presă sau a comunicatelor de presă despre ce s-a întâmplat cu drogurile.

FSB nu a răspuns la un e-mail prin care se solicitau comentarii cu privire la faptul dacă tona de cocaină confiscată în 1993 a fost reorientată pentru uz medical, aşa cum au sugerat oficialii săi de rang înalt, Cerkesov şi Iakovlev.

Reporterii i-au trimis întrebări despre cocaină lui Cerkesov prin intermediul soţiei sale, Natalia Cerkesova, o jurnalistă rusă proeminentă timp de trei decenii şi redactor-şef al publicaţiei de ştiri Rosbalt din Sankt Petersburg.

Ea nu a confirmat dacă i-a transmis întrebările lui Cerkesov. Dar a trimis o scanare a unui articol din 1995 publicat de ziarul din Sankt Petersburg pe care îl edita la acea vreme, Ceas pik, sau Rush Hour.

Articolul este o relatare directă a reporterului ziarului despre însoţirea a două camioane care ar fi transportat cocaina confiscată la o instalaţie din Moscova care ar fi trebuit să o transforme în medicamente.

Potrivit articolului, livrarea a fost efectuată în condiţii de secret şi securitate sporite de către filiala din Sankt Petersburg a FSB, pe care Cerkesov o conducea la acea vreme. Autorul, care nu a declarat că a văzut efectiv cocaina, a scris că agenţii FSB l-au legat la ochi, „ca într-un film”, la sosire şi nu i-au scos masca decât atunci când s-a aflat în biroul unui oficial de rang înalt din cadrul instituţiei.

Articolul citează un director adjunct neidentificat care şi-a exprimat îngrijorarea că instalaţia ar putea fi atacată de crima organizată pentru a fura cocaina – şi surpriza că Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a fost de acord să permită ca o cantitate atât de mare de cocaină ilicită să fie procesată în scopuri medicale.

RFE/RL a contactat OMS şi a întrebat dacă organizaţia cu sediul la Geneva are vreo înregistrare a unui astfel de acord. Un purtător de cuvânt a declarat că OMS a verificat în arhiva sa, dar „nu a putut găsi nimic relevant în registrele noastre”.

Articolul din ziarul condus de soţia lui Cerkesov se încheia mulţumind filialei FSB pe care o conducea pentru că „i-a oferit jurnalistului nostru ocazia unică de a participa la o operaţiune atât de delicată”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.