În România, armata nu este obligatorie pe timp de pace. Însă, în cazul în care autoritățile decretează stare de mobilizare, război sau asediu, românii dintr-o anumită categorie de persoane pot fi încorporați în orice moment, scrie Ziare.com.

Potrivit unui ordin publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 312/28.04.2014, în baza legii stării de asediu din 2006, pot fi încorporați în caz de război tinerii români cu vârste între 20 și 35 de ani, cu condiția să fie evaluați de medicul de familie.

Ce se întâmplă cu cei care refuză nejustificat să meargă la luptă

Legislația românească prevede pedepse cu închisoarea pentru persoanele care refuză să se supună unui ordin de încorporare venit de la o autoritate militară.

Sunt însă necesare etape premergătoare, decise de Președintele României.

Ce se întâmplă dacă refuzi încorporarea în caz de război, potrivit Codului Penal

Potrivit Codului Penal din 2009, intrat în vigoare în 2014, este infracțiune refuzul unei persoane de a fi încorporată în armată, în cazul solicitărilor în scris formulate de autorități.

Potrivit art. 432 din Codul Penal, „fapta persoanei care, în timp de război sau pe durata stării de asediu, îşi provoacă vătămări integrităţii corporale sau sănătăţii, simulează o boală sau o infirmitate, foloseşte înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”

Însă, chiar dacă fapta este prevăzută în Codul Penal, se introduce o condiție esențială de aplicare a art. 432: să existe „război” ori „stare de asediu”.

Cine nu poate fi obligat să execute serviciul militar în caz de stare de mobilizare, război sau asediu

Regula are şi excepţii, în sensul în care Legea nr. 446/2006 arată categoriile de persoane care sunt scoase din rândul cetăţenilor încorporabili, conform ZF.ro.

Astfel, cei care nu îndeplinesc serviciul militar sunt: „cei clasaţi inapţi pentru serviciul militar, cu scoatere din evidenţă, conform baremului medical; personalul hirotonit sau ordinat care aparţine cultelor religioase recunoscute de lege, personalul consacrat oficial ca deservent al unui asemenea cult, precum şi călugării care au o vechime în mănăstire de cel puţin 2 ani;

persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, pe timpul executării pedepsei, precum şi cele arestate preventiv sau trimise în judecata până la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a soluţionat cauza penală”, precum şi cei care, în general vorbind, dar cu respectarea unor anumite condiţii, au persoane în întreţinere.

Un aspect este dat de articolul 4 al Legii 446/2006 care prevede că „cetăţenii care, din motive religioase sau de conştiinţă, refuză sa îndeplinească serviciul militar sub arme execută serviciul alternativ”. În acest caz nu am vorbi de o neîndeplinire a serviciului militar, ci doar despre faptul că, practic, cel încorporat poate refuza să poarte armă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.